Pe o străduță oarecare din Sectorul 6 al capitalei, din cartierul Drumul Taberei, chipul lui Tudor Vladimirescu, zugrăvit în chip de graffiti, în stil cubist. Ochii adânci ai „domnului Tudor” exprimă tristețea… A fost trădat, torturat, asasinat, ucis mișelește noaptea, iar trupul aruncat într-un puț pe 7 sau 8 iunie pe stil nou (27 mai pe stil vechi). Nici asupra datei nașterii istoricii nu au căzut de acord…
Cu 200 de ani în urmă aici își fixaseră tabăra Tudor și pandurii lui, în timpul complexei revoluții din 1821 (un șir de evenimente ce aveau să se succeadă cu repeziciune din ianuarie și până clipa asasinării sale).
Mai important însă este ceea ce declanșat „slugerul” de care s-au lovit ultimele valuri fanariote, prin mica sa revoluție, dar cu semnificații uriașe: «secolul renașterii» românești, «secolul de aur» al românilor, «cel mai bun și mai luminat secol» din istoria noastră, un secol care a avut ca finalitate România modernă și care, printre altele, a cuprins:
• 1821 – revoluția lui Tudor Vladimirescu, care a marcat ieșirea din feudalism (românii au avut una dintre cele mai lungi perioade medievale dintre popoarele europene și nu numai)
• 1822 – reinstaurarea domniilor pământene
• 1848 – mișcarea pașoptistă
• 1859 – Mica Unire
• 1859-1866 – Alexandru Ioan Cuza și cel mai accelerat ritm al reformelor de modernizare a țării
• post-1863 – geniile: Eminescu și toată pleiada de aur a culturii române, dospită în „laboratorul” cultural junimist al lui Titu Maiorescu
• post-1866 – dinastia regală română
• 1918 – România Mare
• 1920 – oficializarea granițelor Românei Mari (în cadrul Conferinței de Pace de la Paris, 1919-1920)
„Dacă Tudor [Vladimirescu] nu era ucis, poate murea ca ispravnic, ori chiar vornic în Vladimirești… Prelungită cu câțiva ani, viața lui ar fi fost scurtată cu totul și poate cu totul ștearsă din istorie” (Simion Mehedinți, 1 septembrie 1920).
PS. Ca aura de mister, care înconjoară orice legendă, să fie deplină, cine vizitează Mănăstirea Polovragi află din spusele măicuțelor că, până nu demult, era vizibilă pe partea exterioară a zidului pronaosului, următoarea „scrijelitură”: „Tudor Vladimirescu, sluger, 28 mai 1821” (o zi mai târziu după asasinat).